Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Agenda culturală
vezi mai mult
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     

Editorial
  
Istoria – o Biblie a poporului nostru
  
Zilele acestea la Chişinău s-a desfăşurat ediţia a 11-a a Simpozionului Internaţional „Cucuteni-5000. Redivivus”.
Aşa cum Biblia este istoria poporului evreu, la fel, cred, Istoria este Biblia poporului nostru.
Manualul de istorie, care încă n-a ajuns în şcolile noastre, este cartea cea mai importantă a unei naţiuni.
De ce cred acest lucru? Pentru că cele mai multe minciuni în această parte de lume s-au spus la capitolul istorie.
S-a afirmat în ultimii vreo 70 de ani că istoria poporului nostru începe cu anul 1812, apoi – cu 1940, iar mai recent – cu 1991.
Despre noi s-a spus: că am fi slavi românizaţi (şi ar trebui să revenim cât mai curând la esenţa noastră slavonă), că, spre deosebire de ruşi, găgăuzi etc., strămoşii noştri ar fi venetici pe aceste locuri (teoria lui Rösler, preluat de Mohov şi alţi istorici „moldoveni”, care nu ne cunoşteau limba), că Basarabia ar fi locuită în proporţie de 90 la sută de ucraineni (cum zice ultimatumul URSS din 28 iunie 1940, adresat României; te întrebi doar: unde o fi dispărând între timp aceştia?), că nu avem istorie, că am fi trăit în subistorie, ca parte a istoriei popoarelor slave) etc.
„Savanţii” sovietici s-au condus mereu de o spusă a lui Napoleon, fără să o cunoască: „După ce vom cuceri pământuri străine, vom găsi istorici care să poată dovedi că acestea sunt ale noastre”.
S-a făcut totul ca să ni se extirpeze memoria.
Dar manualele afirmau una, iar mărturiile arheologice, documentele istorice spuneau cu totul altceva: că noi suntem un popor norocos.
În timp ce unele popoare îşi născocesc strămoşii (de câţiva ani de zile şi ruşii afirmă că acum două milenii ei erau… daci), noi, spre deosebire de ele, nu trebuie să ne inventăm strămoşii. Noi îi avem.
Cu câteva decenii în urmă în localitatea Cucuteni de lângă Iaşi, a fost descoperită o piramidă de acum cinci mii de ani construită invers, cu vârful orientat către miezul pământului, în capătul ei de jos fiind situat mormântul unui rege protopelasg sau prototrac, înconjurat de locurile de veci ale câtorva dintre soţiile lui, care acceptaseră să-l însoţească şi pe lumea cealaltă.
Această descoperire, ca şi alte descoperiri ale civilizaţiei Cucuteni semănate şi prin tot spaţiul dintre Prut şi Nistru, atestă faptul că noi suntem aici de peste 5000 de ani.
Spre deosebire de reprezentanţii altor popoare care sapă în pământ şi dau de strămoşii altora, noi săpăm şi dăm, în straturile de jos ale humei, tot de noi.
De strămoşii noştri care seamănă cu noi, nu cu alţii, şi care au trăit cu milenii în urmă tot pe aceste locuri. Aceştia au cultivat pământul, şi-au apărat locaşurile, au modelat vase din lutul acestor dealuri şi văi.
Ceramica de Cucuteni mai e arsă şi azi în cuptoarele olarilor de la Iurceni, Hogineşti, Cinişeuţi, Ciorăşti, care fumegă neîntrerupt de 5000 de ani. Tradiţia de a fi pictată şi azi în spirală vine din negura vremurilor şi se îndreaptă către altă istorie.
Urmele unei populaţii care asociază cultivarea pământului cu păstoritul (balada „Mioriţa” are un motiv orfic, făcându-ne să fim înclinaţi a crede că ar fi contemporană cu primul poet al lumii, Orfeu) vorbesc de faptul că poporul nostru dintotdeauna a fost unul paşnic. De acolo, din străfund de milenii, când peste pământurile noastre se perindau seminţiile barbare, vin proverbele româneşti: „Dă-mi o pace şi-ţi dau două. Caută-ţi de drumul tău şi n-am să-ţi fac niciun rău” ş.a.
În localitatea mea de baştină, Codreni, anul trecut arheologii au descoperit o aşezare dacică, cu câteva cuptoare de ars ceramică. Fragmente din vasele lor şi acum pot fi găsite pe dealurile şi văile din jur.
Satele apărate de şanţuri din acea perioadă sunt primele noastre cetăţi.
Vasele cu urme sedimentate de vin adeveresc spusele lui Herodot că grecii au adus viţa-de-vie de la traci şi credinţa acestora că vinul dacilor trata, de unde şi proverbul:
Şi bei cu oala,
Ca să fugă boala.
Civilizaţia Cucuteni dovedeşte faptul că noi avem o istorie lungă. Că poporul nostru e de-o seamă cu istoria. Că acesta s-a născut odată cu istoria, atunci când abia începuse numărătoarea timpului, iar Dumnezeu umbla desculţ pe pământ.
Suntem dintotdeauna pe aceste locuri.
Limba română e şi ea străveche, fiind limba pe care o vorbise Dumnezeu, atunci când locuia la Cucuteni.
Savantul Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, care a avut acces la arhive secrete ale Vaticanului, afirmase în 2013: „Chiar dacă se ştie că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba în care a vorbit tot Imperiul Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov sau din Bucureşti: voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale – limba latină”…”.
O mărturie în plus că Civilizaţia Cucuteni şi-a adus partea sa de contribuţie la formarea culturii europene.
Pământul nostru nu e semănat cu morminte, ci cu urme. Noi şi rudele noastre de acum mii şi mii de ani suntem pretutindeni.
Iar Civilizaţia Cucuteni nu se opreşte la Prut. Ea trece dincolo şi dincoace de râu, care de mii de ani, de când a început istoria, n-a fost niciodată graniţă. Semn că, atunci când a făcut lumea, în hărţile lui Dumnezeu noi suntem un singur Neam. Şi abia oamenii de mai încoace ne-au umplut ţara cu frontiere şi vame: câte fluvii, râuri şi pârâiaşe a avut Ţara Cucuteni, care acum cinci milenii ocupase o suprafaţă de 350 000 km pătraţi din inima Europei, aproape fiecare dintre ele au devenit între timp graniţă.
Simpozionul Cucuteni are misiunea să le înlăture pe cele din minţile şi sufletele noastre.
Lucru care îi reuşeşte pe deplin.
Acest Simpozion Ştiinţific Internaţional, ajuns la a 11-ea ediţie, se desfăşoară la iniţiativa Universităţii Tehnice a Republicii Moldova, la care vin şi alte instituţii, asociaţii nonguvernamentale, între acestea aflându-se şi Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova.
În acest an acestora li s-a adăugat şi Ambasada SUA în Republica Moldova (ambasador – James D. Pettit).
Excelenţa Sa Nicolae Timofti, preşedintele Republicii Moldova, a afirmat la deschidere, şi pe bună dreptate, că „un popor care nu-şi cunoaşte trecutul nu-şi va putea niciodată zidi viitorul”.
Îndemnul mai multor participanţi la Simpozion a fost să ne cunoaştem istoria, aceasta fiind nu doar o datorie, dar şi o misiune de onoare pentru fiecare dintre noi, urmaşii Civilizaţiei Cucuteni.
Aşezaţi talpa atent când călcaţi: pământul nostru e plin de strămoşi.
Purtaţi-le recunoştinţă pentru faptul că au fost. Şi astfel ne-au oferit şansa să facem şi noi parte din istorie.
Nicolae DABIJA
Patrimoniul cultural
Cetăţi
Cetatea Soroca. Unicul monument de istorie si arta medievala moldoveneasca, ce s-a pastrat integral, asa cum a fost conceput de mesterii zidari.
Cetatea Hotin. Cel mai important edificiu din sistemul defensiv al Moldovei medievale, face parte din sirul de cetati, care au stat ca niste pietre de hotar la malul Nistrului.
Cetatea Albă. Cea mai veche cetate de frontiera a Moldovei, situata la limanul Nistrului. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, rusii Belgorod.
Mănăstiri
Mănăstirea Căpriana. Intr-o zona pitoreasca de codru, la 40 km nord-vest de Chisinau, se gaseşteuna dintre cele mai vechi manastiri din Moldova - Capriana (întemeiată în 1429).
Mănăstirea Hâncu. În 1678, intr-o zona de codru, la izvorul rîului Cogîlnic (cca. 55 km vest de Chişinau), marele stolnic Mihail Hancu infiinţeaza, la rugamintea fiicei sale, o manastire de maici.
Mănăstirea "Sfânta Treime", Saharna. Situată la 110 km nord de Chişinau, pe malul drept al rîului Nistru, mănăstirea "Sfînta Treime" de la Saharna este pe bună dreptate considerată printre cele mai mari centre de pelerinaje religioase din Moldova.
 
Vizitatori: 1658057
sus

© 2016 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD