Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Evenimente
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Nr_5
Agenda culturală
vezi mai mult
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     
 
Particpant la concursul WebTop

Editorial

ANUL REUNIRII NOASTRE

În cadrul ultimei sale vizite la Chişinău, Preşedintele român Traian Băsescu a menţionat că a semna Tratatul de frontieră dintre România şi Republica Moldova este ca şi cum ar reconfirma cu iscălitura sa semnăturile odioase ale lui Ribbentrop şi Molotov sub Pactul care a mutilat teritoriul României la 28 iunie 1940.
A semna un Tratat politic de bază dintre România şi Republica Moldova înseamnă acelaşi lucru.
Oficialităţile de la Chişinău de mai mulţi ani insistă ca România să-l semneze.
De aceeaşi părere este şi Partidul Democrat, de guvernare (preşedinte – M. Lupu).
Dar un Tratat de bază dintre România şi Republica Moldova ar fi în cazul celor două state unul încheiat între o parte a teritoriului unei ţări şi altă parte a teritoriului aceleiaşi ţări, înstrăinată în urma unei înţelegeri criminale între doi tâlhari, Hitler şi Stalin, în detrimentul intereselor poporului român de pe cele două maluri ale Prutului.
Un Tratat româno-român (care şi-ar zice român-moldovenesc) ar conveni celora care se cred stăpâni veşnici pe acest pământ care nu le aparţine.
S-au făcut mai multe variante de „Tratat”.
Una spune că acesta „e alcătuit în limbile română şi moldovenească, având aceeaşi putere juridică”.
Alta n-a fost semnată în 2003, când Voronin a sărit în apărarea lui Ribbentrop şi Molotov, zicând că ei nu trebuie pomeniţi în Tratat.
Ca şi cum Republica Moldova a existat dintotdeauna, de la facerea lumii, şi nu a fost creată pe o aşchie de pământ românesc, ruptă cu forţa în 1940 din trupul României, în urma unor aranjamente diabolice dintre Germania şi ex-URSS.
Istoria ultimelor câteva secole este istoria furturilor din pământurile noastre de către vecinii din Est şi din Vest.
Bucovina e şi ea ruptă din trupul moşiei lui Ştefan cel Mare (1775), ca şi Basarabia (1812), ca şi sudul şi nordul Basarabiei (1940), ca şi Ţinutul Herţei (1944), ca şi Transnistria (1992), ca şi gara Tighina (2001), ca şi insulele fluviului Nistru (2001-2004), ca şi locurile de la Palanca (2001)…
Ce ţară mare a avut bătrânul Ştefan cel Mare, dacă se fură şi se tot fură din ea, şi încă tot a mai rămas ceva dintr-însa!
Alcătuitorii moldoveni (asistaţi de experţi ruşi) ai părţii de Tratat fac trimitere ostentativă la Tratatul de pace de la Paris din 10 februarie 1947 (până la acea dată Basarabia şi Bucovina de Nord aveau statut de teritoriu ocupat prin forţa armelor), în care se menţionează că frontiera dintre România şi URSS se stabileşte în conformitate cu „înţelegerea dinte cele două ţări de la 28 iunie 1940”.
Care înţelegere?
Că n-a fost decât o ocupare forţată.
Un ultimatum nicăieri în lume şi niciodată în istorie n-a purtat nume de „înţelegere”.
Ocuparea unui teritoriu nu e „înţelegere”.
Şi nici nu poate fi.
Tratatul de la Paris e depăşit şi nu mai are valoare juridică din mai multe considerente. Unul dintre acestea ar fi că în momentul semnării lui România era o ţară ocupată de trupe străine, cu un guvern pus de ocupanţi, care nu făcea decât să execute ordinele Kremlinului. În perioada ratificării de către Guvernul de la Bucureşti a Tratatului de la Paris, scriitorul-preot Gala Galaction, aşteptând să intre la şeful securităţii româneşti de după război, Iosif Chişinevschi (care n-are nimic comun cu Chişinăul), descoperă mirat că limba tuturor funcţionarilor securităţii române de la acea oră era rusa: toţi vorbesc între ei ruseşte, el notând în jurnalul său: „ca şi cum am trăi într-o ţară cucerită”.
De ce ne-ar mira atunci faptul că „Guvernul” României de atunci a recunoscut în 1947 graniţele dintre URSS şi România ca fiind juste; că acesta a cedat Uniunii Sovietice pe baza unui simplu Proces-verbal, fără nicio acoperire juridică, Insula Şerpilor; ca în urma unor negocieri dintre ruşii de la Moscova şi cei din Guvernul de la Bucureşti aproape toate insulele româneşti de pe Dunăre au revenit în 1947 Uniunii Sovietice; că România a acceptat „transferarea către URSS a tuturor averilor germane din România”, că tot ea s-a obligat, încântată, „să plătească Uniunii Sovietice, drept reparaţii de război, suma fabuloasă de 300 000 000 de dolari SUA”, că cei care o reprezentau atunci au renunţat sau, mai exact, n-au insistat să i se recunoască contribuţia la victoria contra Germaniei şi sateliţilor ei ş.a.m.d., ş.a.m.d.
E timpul ca România, scăpată de comunism şi de tutela rusească, să spună şi să apere adevărul, unul fiind cel care ne interesează cel mai mult: Republica Moldova e un teritoriu românesc, chiar dacă îi acceptă (temporar sau definitiv) independenţa statală.
Cei care au încheiat odiosul Pact din 23 august 1939, Germania şi URSS, dar şi marile puteri ale lumii l-au condamnat şi au declarat că acesta „nu mai e valabil”.
Tratatul, nu însă şi consecinţele lui.
A venit timpul ca şi consecinţele acestuia să fie declarate nevalabile şi să se facă paşi concreţi pentru înlăturarea acestora..
Suprimarea consecinţelor nu trebuie nicidecum să înceapă cu încheierea unui Tratat de bază dintre România şi Republica Moldova, ţară care, în felul cum sunt alcătuite cele câteva variante ale lui, se declară o succesoare a URSS şi care în relaţiile sale cu România se vrea mai degrabă o succesoare de drept a Imperiului Sovietic şi mai puţin una a moşiei lui Ştefan cel Mare.
Republica Moldova e o ţărişoară pe harta Europei, un fel de Liechtenstein al sărăciei, şi − dacă România nu mai are nevoie de acest teritoriu − ea poate să şi să se dezică de el prin semnarea unui tratat, dar să se spună în text, că el e unul încheiat între două ţări româneşti, cu precizările de rigoare.
Iar Basarabia va fi o rană sângerândă atâta timp cât se va simţi ca o fiică abandonată dincolo de graniţa de pe Prut.
România are o datorie: să declanşeze mecanismele de lichidare a consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov creând în acest sens o Comisie guvernamentală România-Republica Moldova, cum a propus Forul Democrat al Românilor din R. Moldova, sau o Comisie prezidenţială Băsescu-Ghimpu, cum au recomandat alte 35 de asociaţii din România şi din străinătate, care susţin iniţiativa FDRM din 1 decembrie 2010, şi asta pentru ca anul 2012 să poată deveni Anul re-Unirii noastre.
Cineva m-a întrebat zilele trecute dacă din 1989, când împreună cu grupul de deputaţi din partea Republicii Moldova, am pus problema denunţării acestui Pact în Sovietul Suprem al URSS, nu mi s-a lehămetit?!
Ba da.
Dar mai cred: atâta timp cât nu i-au fost înlăturate consecinţele, acest Pact trebuie condamnat zi de zi şi oră de oră…
Până nu-şi va da obştescul sfârşit.
Aşa cum şi l-au dat părinţii lui: Ribbentrop şi Molotov, Hitler şi Stalin.
Cei blestemaţi în vecii vecilor.
Pactul lor este ca un pui căruia i s-a tăiat capul şi care ţopăie prin curte stropind cu sânge pereţii, florile şi pământul, când de fapt a murit.
La fel ţopăie şi Pactul prin istoria noastră împroşcând cu sânge filele ei, fără să se mai oprească, chiar dacă a pierit de mult şi nu-l mai ia nimeni în seamă.
Opriţi-l să mai verse sânge!
Opriţi-l, ca să poată muri!

Nicolae Dabija


Evenimente
22.02.2007    Priveghere
În numărul 20 din 18 mai 2006 al săptămânalului „Literatura şi Arta” a fost publicat un interviu pe care l-am realizat împreună cu dl Nicolae Ciolac, profesor, dirijor şi compozitor, în care am reliefat activitatea pe care o desfăşoară domnia sa în calitate de pedagog şi...
Detalii
27.03.2008    Omagiu orheienilor
La 25 martie 1918 zemstva (parlamentul local) din ţinutul Orhei a votat Unirea cu România.
Detalii
Patrimoniul cultural
Cetăţi
Cetatea Soroca. Unicul monument de istorie si arta medievala moldoveneasca, ce s-a pastrat integral, asa cum a fost conceput de mesterii zidari.
Cetatea Hotin. Cel mai important edificiu din sistemul defensiv al Moldovei medievale, face parte din sirul de cetati, care au stat ca niste pietre de hotar la malul Nistrului.
Cetatea Albă. Cea mai veche cetate de frontiera a Moldovei, situata la limanul Nistrului. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, rusii Belgorod.
Mănăstiri
Mănăstirea Căpriana. Intr-o zona pitoreasca de codru, la 40 km nord-vest de Chisinau, se gaseşteuna dintre cele mai vechi manastiri din Moldova - Capriana (întemeiată în 1429).
Mănăstirea Hâncu. În 1678, intr-o zona de codru, la izvorul rîului Cogîlnic (cca. 55 km vest de Chişinau), marele stolnic Mihail Hancu infiinţeaza, la rugamintea fiicei sale, o manastire de maici.
Mănăstirea "Sfânta Treime", Saharna. Situată la 110 km nord de Chişinau, pe malul drept al rîului Nistru, mănăstirea "Sfînta Treime" de la Saharna este pe bună dreptate considerată printre cele mai mari centre de pelerinaje religioase din Moldova.
 
Forul Democrat al Românilor
 Somnul raţiunii naşte monştri Nu bănuiam că discut cu o lichea...Sunt şi eu frapat de josnicia „... suverane”. Orbul găinii a afectat-o grav de tot, publicând aberaţiile unui grafoman român-antiromân. Nu am citit şi nu o să pun mâna vreodată pe această publicaţie de scursură.Dar, ceva timp trecut, vorbisem cu...
 
Ziarul
Nr. 3 din 17.01.2008
 FDRM EminescuMă uit  „la blând Luceafăr...”Şi-l văd pe Eminescu.E „lacul codrilor albastru...”Sau poate-i Eminescu?„Lună, tu, stăpâna mării...”,Îl chemi pe Eminescu?Ce mic e Împăratul,Pe lângă Eminescu!E zbuciumată Tisa?O, nu! E Eminescu!„...Românul plânsu-mi-s-a...?E-n...
 Grigore Vieru răspunde la chestionarul “L.A.”: Deschideţi ochii gândului Motto: „Între frânturile unui neam, cultura poate statornici acele legături ce nu se văd şi nu se pot împiedica.”Nicolae IorgaSunt întrebat cu ce sentimente mă despart de anul care a t recut. Cred că 2007 a fost un an blestemat pentru spaţiul dintre Nistru şi Prut. Blestemat prin...
 Poezii SOARTĂAdrian PĂUNESCU        Ce mare erai, prietenule mare,ce mic eram şi mă călcai în picioare,ajută-mă, ajută-mă (strigai tot tu),cu mâna ca un cleşte, cu părul ca o boare,prieten mare, bun cu fiecare, până la-mbrăţişarea zdrobitoare. În satul de câmpie, umed, în care,...
 Dimensiuni leibniziene în gândirea şi creaţia lui Eminescu Prezenţa ideilor şi a motivelor leibniziene în manuscrisele eminesciene, fie şi ca reflecţie constructivă, dovedeşte o receptare matură a gândirii filosofice din partea regelui literaturii române.Menţionarea numelui lui Leibniz sau a unor motive leibniziene pune accentul pe latura...
 Digresiune sentimentală Aurelian Dănilă s-a născut la 26 decembrie 1947, dar diferite acte oficiale şi inerţiile calendarice ale familiei mai indică naşterile lui Aurelian la 1, 9 şi 19 ianuarie 1948. La fiece sfârşit de an prietenii îl întreabă delicat: acum… când?... Se are în vedere: când, pe ce dată...
 Risipirea întru cultură Ce reprezintă această carte neobişnuită? La primul nivel – denotativ – e un dialog a doi oameni de cultură în care-şi povestesc „întâmplările predestinate”, viaţa, destinul, „cercul” biografic sau bibliografic, CV-urile, precum zicem azi, în era calculatoarelor, a integrării şi globalizării.Interesându-ne, cum e...
 O sărbătoare foarte tristă (Gala Premiilor UNITEM – 2007) Această sărbătoare, ce a luat naştere din iniţiativa criticilor de teatru şi urma să aibă loc anual la 27 decembrie de ziua actorului, era menită să aducă o rază de bucurie într-o petrecere de zile mari pentru oamenii de teatru din R. Moldova.E o manifestare preluată după modelul...
 Datine şi credinţe de Bobotează   Boboteaza este cea mai mare sărbătoare religioasă din câşlegile de iarnă după Crăciun, fiind o veche sărbătoare creştină întru amintirea Botezului lui Iisus Hristos de către Ioan Botezătorul în râul Iordan, principalul râu al Palestinei. Bobotezei în popor i se mai zice...
 În căutarea duşmanilor norodului Lucian Blaga spunea că întâiul act de laşitate a occidentalilor faţă de noi, românii, a fost încă la 271, când Aurelian a părăsit Dacia Traiană romanizată, lăsându-ne de izbelişte în faţa puhoaielor de barbari migratori. De atunci mereu am fost trădaţi. Ştefan cel Mare nu o...
 Româniana – Bartok Compozitorul maghiar Bela Bartok (1881 - 1945) este reprezentant de frunte al pleiadei şcolii componistice a secolului XX. Înnoind lexiconul muzical, Bartok a creat opere pătrunse de o profundă şi inspirată sinceritate, ca punct de plecare al căror a servit valorificarea folclorului, şi în...
 Între nuvelă şi roman Am citit cu legitimă curiozitate cartea “Între lună şi soare” a lui Dumitru Mămăligă şi constatăm din capul locului interesul pe care ni-l provoacă o seamă de nuvele cam uşor detaşabile de la acel tot întreg care ar fi cazul să constituie un roman autentic.Chiar ne-au plăcut...
 
Vizitatori: 243544
sus

© 2010 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: contact@literaturasiarta.md

Prima | Ziarul | Evenimente | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Nr_5
Creat de TRIMARAN