Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Agenda culturală
vezi mai mult
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     

Editorial
Aşchii de cer (XXIV)
   
1.    Pe timpul comunismului se evita a se vorbi despre relaţiile lui Mihai Eminescu cu membrii Curţii Regale din România, pentru a nu diminua cu ceva discursul său din „Împărat şi proletar”.
Regina României Elisabeta, care-şi semna lucrările literare cu pseudonimul Carmen Sylva (Carmen – cântec şi Sylva – pădure, în traducere din latină: Cântecul Pădurii), şi-a prezentat  în ianuarie 1879 o piesă intitulată Vârful cu dor,  a cărei traducere fusese făcută în română (ea scria în germană) de Mihai Eminescu.
La 30 octombrie 1882 Eminescu este primit în audienţă de către regina României la Palatul Cotroceni.
În jurnalul ei, citat de poeta Elena Văcărescu, Carmen Sylva scrie, între altele: „…Mă compătimi că nu cunoşteam îndeajuns Moldova sa natală. Privirile-i căutau departe, dincolo de ziduri…”.
Regina îl serveşte chiar ea cu o ceaşcă de ceai:
„Mi-am dat foarte bine seama că din tot ce i-am oferit în timpul vizitei, ceaşca de ceai pe care i-am servit-o eu însămi a fost singurul lucru ce i-a făcut plăcere, ceva ce semăna cu sentimentul unui zeu servit de o muritoare”.
Regina-poetă mai scrie despre Eminescu: „Avea vocea răguşită, dar duioasă, ca a turturelelor spre toamnă…”.
„Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci…”, i-a îngânat poetul un vers dintr-un poem nescris.
Toamna poetului se apropia, regina reuşise să se închine în faţa zeului poeziei româneşti. E marele ei merit omenesc, pe lângă acela de a fi fost o bună regină a românilor.

2. Iau trenul să ajung la gara noastră.
Acesta a pornit cu jumătate de oră întârziere, din motiv că maşinistul se reţinuse în bufetul gării.
„Unde să ne grăbim?” îmi spune senin conductorul. „Oricum nici un alt tren nu mai trece pe calea ferată până la noapte”.
În copilărie, lecţiile începeau când intra trenu-n gară. Învăţătorul nu avea ceas. În tot satul era un singur ceas, al văcarului, care-l purta cu el.
Când şuiera sirena cursei, care se auzea de pe dealul de la Zloţi în toate satele din jur, ne aşezam în bănci.
Azi toată lumea întârzie, pentru că toată lumea are ceasuri.
„Putem da ceasul cu o oră în urmă sau cu o oră mai înainte şi oricum ajungem la timp”, mă asigură conductorul.

3. Cele mai triste sate sunt acelea care nu au cimitire.

4. Dumnezeu se preface că nu există, ca să nu-l bată toţi neisprăviţii la cap.

5. Omul în căutare de Dumnezeu seamănă cu copilaşul rătăcit care merge prin mulţime şi întreabă de trecători:
– Spuneţi-mi, vă rog, n-aţi văzut cumva o mămică fără mine?

6. – Aveţi vreo icoană făcătoare de minuni, părinte?, îl întreb pe un preot de la o mănăstire.
– Toate icoanele sunt făcătoare de minuni, îmi răspunde preacuviosul. Minunea depinde de cel care se roagă: de cât de convins este  că vrea să fie ajutat şi de cât de convins este că va fi ajutat.

7. Ca să-l chemi pe Dumnezeu, nu e nevoie de cuvinte: sunt suficiente lacrimile.

8. Nu uităm să-i cerem Celui de Sus cele de care avem nevoie şi cele de care nu avem nevoie.
Dar uităm de fiecare dată de rugăciunile de mulţumire.
Prima dintre ele ar fi:
– Îţi mulţumesc, Doamne, că exişti.

9. Dumnezeu a făcut-o pe Eva dintr-o coastă a lui Adam.
Dar nu dintr-o coastă oarecare.
Ci dintr-o coastă de lângă inimă.
Atunci când Cel de Sus modelase femeia dintâi, acea coastă mai păstra bătăile inimii lui Adam.
Iată de ce le iubim pe femei: pentru că mai auzim în fiecare dintre ele bătaia inimii noastre.

10. Adevărata Înţelepciune e cea plină de Bunătate.
Nu cred că un om rău poate fi şi înţelept, el poate fi cel mult deştept.

11. Se pare că fraza regelui Richard al III-lea – „Un regat – pentru un cal!” – ar fi aparţinut domnitorului Moldovei Ştefan Răzvan-Vodă, care în bătălia de la Areni cu Ieremia Movilă din 13 decembrie 1595 a căzut de pe cal.
Miron Costin spune în cronica sa: „Supt Răzvan-Vodă au căzut calul atunci în război”. Alergând cu sabia dezgolită pe câmpul de luptă a fost imediat prins de Ieremia Movilă şi tras în ţeapă. Lefegiii unguri care se ţinuseră mai bine în şa au dispărut imediat cu caii lor în pădurile din preajmă scăpând cu viaţă.
N-o să mă mire faptul dacă vom afla că celebra replică a lui Richard al III-lea din piesa contemporanului său William Shakespeare (1564-1616) – cum povestirile despre voievozi şi regi circulau în acea vreme de la un capăt al Europei la celălalt – aparţinuse domnitorului moldav şi că anume ea l-ar fi inspirat la scrierea capodoperei sale pe marele Will la câţiva ani de la moartea lui Răzvan.

12. Cel mai mult sunt urâţi într-o societate jurnaliştii şi politicienii.
Jurnaliştii – pentru adevărul pe care-l spun.
Politicienii – pentru minciunile pe care le spun.

13. Pe un poet mediocru îl descoperi uşor la o agapă sau un ospăţ cu bere şi mititei după felul cum îşi bate joc de chelneri.

14. Critica literară foloseşte un termen care e oximoronic: „erou negativ” .
Cum poate fi o persoană negativă „erou”?
Anti-erou – da.
Tot ea vorbeşte de „erou secundar”, ceea ce e un non-sens.
Asistăm de fapt la o deturnare de sensuri.
Noţiunea de „erou” e folosită în locul celei fireşti de „personaj principal”. Iar cea de „erou secundar” în locul „personajului secundar”.
Criticii literari, dar şi compunerile elevilor, ne spun că toate cărţile sunt pline cu eroi: unii – pozitivi, alţii – negativi, cei mai mulţi – secundari.
E o incompatibilitate de sensuri.
Erou înseamnă o persoană care se distinge prin vitejie, prin curaj excepţional, om cu merite deosebite, iar în mitologia greco-romană – un semizeu înzestrat cu puteri supraomeneşti.
Cum poate fi un personaj negativ, de regulă – criminal, laş, care ţese intrigi, plin de ură etc. – erou?
Cum poate fi un personaj secundar, de cele mai multe ori – o mediocritate, erou?
Cred că înşişi criticii literari ar trebui să-şi revizuiască termenii şi să-i reformuleze din perspectiva firescului şi a logicii propriu-zise, nu doar a celei pretins literare.

15. Un bătrân îmi spune:
– Cel mai trist lucru e să trăieşti mult… Vezi cum pleacă, unul câte unul, oamenii tăi dragi, şi ajungi – din lipsă de interlocutori – să vorbeşti de unul singur.

16. De ce oamenii sunt nefericiţi?
Pentru că vor prea multe şi obţin prea puţine.
O înţelepciune a vieţii recomandă să te poţi mulţumi cu ceea ce ai. Şi atunci cele care vin pe deasupra sunt totdeauna ca un dar.
Mulţi încă n-au însuşit adevărul că gradul de bogăţie nu este egal cu gradul de fericire.
Fericirea, cred, e când te respectă cei dragi.
De multe ori mă gândesc că nici dacă aş trăi încă două vieţi, n-aş putea întoarce dragostea pe care mi-au oferit-o oamenii apropiaţi inimii mele.

17. Cei fericiţi păstrează undeva în adâncul privirilor lor, de regulă, o scânteiere de oameni şmecheri, ca şi cum şi-au păcălit destinul.

18. Oamenii punctuali vin totdeauna la timp, numai că te aşteaptă mereu în altă parte.

19. Parafrazându-l pe Montesquieu, aş afirma că de-a lungul vieţii mele am făcut şi prostii, dar n-am făcut niciun rău.

Nicolae DABIJA
Patrimoniul cultural
Cetăţi
Cetatea Soroca. Unicul monument de istorie si arta medievala moldoveneasca, ce s-a pastrat integral, asa cum a fost conceput de mesterii zidari.
Cetatea Hotin. Cel mai important edificiu din sistemul defensiv al Moldovei medievale, face parte din sirul de cetati, care au stat ca niste pietre de hotar la malul Nistrului.
Cetatea Albă. Cea mai veche cetate de frontiera a Moldovei, situata la limanul Nistrului. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, rusii Belgorod.
Mănăstiri
Mănăstirea Căpriana. Intr-o zona pitoreasca de codru, la 40 km nord-vest de Chisinau, se gaseşteuna dintre cele mai vechi manastiri din Moldova - Capriana (întemeiată în 1429).
Mănăstirea Hâncu. În 1678, intr-o zona de codru, la izvorul rîului Cogîlnic (cca. 55 km vest de Chişinau), marele stolnic Mihail Hancu infiinţeaza, la rugamintea fiicei sale, o manastire de maici.
Mănăstirea "Sfânta Treime", Saharna. Situată la 110 km nord de Chişinau, pe malul drept al rîului Nistru, mănăstirea "Sfînta Treime" de la Saharna este pe bună dreptate considerată printre cele mai mari centre de pelerinaje religioase din Moldova.
 
Vizitatori: 1425276
sus

© 2015 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD