Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Agenda culturală
vezi mai mult
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     

Editorial
O carte ca o rugăciune

Despre rolul lui Pavel Bălan în menţinerea demnităţii de neam într-o perioadă, care se pretează versului „Vremea e scoasă din ţâţâni” (Shakespeare), se va vorbi mereu mai puţin decât ar fi meritat-o.
El a scos cu mâinile goale icoane din rugurile care se înălţau aproape în faţa fiecărei biserici şi mănăstiri când acestea se închideau, în acei ani trişti când diverşi primi-secretari de partid, în iernile noastre blânde, făceau focul în sobe, cu lemn de icoane şi scânduri de altare, ca să se încălzească.
Din alte incendii el extrăsese cărţi bisericeşti, salvându-le, dar, de fapt, salvându-ne memoria.
Mai sprijinise cu privirile clopotniţe împinse de lama unor buldozere şi de multe ori biruise…
Când în această parte de lume Iisus sângera pe răstignire iar Iuda era aplaudat, Pavel Bălan plecase pe urmele unor icoane, altare, clopote, epitafuri, cărţi trimise în exil ca să ne aducă mesajul lor, care se rezuma la câteva îndemnuri: „Rezistaţi! Noi n-am ars de tot. Nouă încă ne mai este dor de locul nostru din veac”.
El a fost aproape întâiul care a mers pe urmele bisericilor noastre duse pe roţi în Siberia, pe tărâmuri unde sfinţii noştri fără de nume fuseseră aruncaţi în copci sub gheaţă, în locuri unde icoanele făcătoare de minuni mai pâlpâiau în lumina candelelor, tot el a ţinut în mâini epitafuri cusute cu acul de Elena Voloşanca (Românca), fiica lui Ştefan cel Mare, ucisă de către ţarii ruşi cu tot cu fiul ei în Kremlinul începutului de secol XVI, ca să ne povestească cum liturghierele înstrăinate aparţinând voievodului Ştefan, tresăreau, ca dintr-un dor de ţară, atunci când erau atinse de mâini de valah-moldovean-român.
Înarmat cu aparatul de fotografiat, cu camere de luat vederi, el reconstituise o istorie străveche, despre care credeam că nu mai există.
A avut curajul înfruntării inerţiei.  
Faptele artistice ale lui Pavel Bălan din anii ’80 au confirmat dreptul nostru la memorie, care se identifica cu dreptul nostru de a fi.
Când am aşternut eseurile inserate în cartea „Pe urmele lui Orfeu”, apărută în 1982, Pavel Bălan avea ilustraţiile pentru ea gata pregătite.
Pe urmă a venit volumul lui „Poliptic moldav” (realizat împreună cu Vlad Druc) (Chişinău, 1985).
Apoi – „Icoana sufletului nostru” (Chişinău, 1992).
Ulterior – „Cetăţile sufletului” (Chişinău, 2002).
Acum ne oferă „Rugă pentru neam. A prayer for my people” (Chişinău, 2016). Această carte-enciclopedie a urmelor neamului prin istorie, conţine vestigii româneşti din secolele XIV-XVIII, pe care autorul le-a găsit la Moscova, Kiev, Lvov, Viena, München, Atena, Sfântul Munte Athos etc.
Comori inestimabile.
Manuscrise, caligrafiate de sfinţi.
Broderii cusute de soţii şi fiice de domnitori.
Icoane pictate, din interior, chiar de cei din icoane.
Peisaje cu biserici şi mănăstiri care au învins timpul.
Fântâni din care a băut Iisus, cu colac, în care icoana izvorului ca şi cum ar sta într-o ramă.
Bucăţi de cer ţesute între firele aţelor covoarelor.
Drapelele în care au încremenit vântoasele istoriei.
Sculpturi modelate de Dumnezeu pe dealurile şi văile noastre de piatră.
Lacrima care rade şi roura care plânge.
Iarba care gândeşte şi frunza care visează.
Toate acestea le vom regăsi în această Carte, luminoasă ca o rugăciune.
O carte căreia i-ar sta bine în orice altar de biserică.
Şi-n orice clasă de copii.
Şi-n orice casă de basarabean.
Lângă Biblie şi Ceaslov – acolo e locul ei. Al acestei Biblii a istoriei noastre şi al acestui Ceaslov al memoriei reactivate.
O carte de azi despre ziua de ieri pentru ziua de mâine.
O carte încăpătoare, ca şi sufletul omului bun Pavel Bălan.
Nicolae DABIJA
Patrimoniul cultural
Cetăţi
Cetatea Soroca. Unicul monument de istorie si arta medievala moldoveneasca, ce s-a pastrat integral, asa cum a fost conceput de mesterii zidari.
Cetatea Hotin. Cel mai important edificiu din sistemul defensiv al Moldovei medievale, face parte din sirul de cetati, care au stat ca niste pietre de hotar la malul Nistrului.
Cetatea Albă. Cea mai veche cetate de frontiera a Moldovei, situata la limanul Nistrului. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, rusii Belgorod.
Mănăstiri
Mănăstirea Căpriana. Intr-o zona pitoreasca de codru, la 40 km nord-vest de Chisinau, se gaseşteuna dintre cele mai vechi manastiri din Moldova - Capriana (întemeiată în 1429).
Mănăstirea Hâncu. În 1678, intr-o zona de codru, la izvorul rîului Cogîlnic (cca. 55 km vest de Chişinau), marele stolnic Mihail Hancu infiinţeaza, la rugamintea fiicei sale, o manastire de maici.
Mănăstirea "Sfânta Treime", Saharna. Situată la 110 km nord de Chişinau, pe malul drept al rîului Nistru, mănăstirea "Sfînta Treime" de la Saharna este pe bună dreptate considerată printre cele mai mari centre de pelerinaje religioase din Moldova.
 
Vizitatori: 1613695
sus

© 2016 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD