Prima   Contact   Harta  
Prima
  Ziarul
  Patrimoniul cultural
  Forul Democrat al Românilor
  Contacte
  Ultimul număr îl găsiţi aici!
Agenda culturală
vezi mai mult
Chestionar
Cit de des accesati situl nostru?
Vezi arhiva
     

Editorial
Trieste, oraşul Poeziei…
      
Dacă alte localităţi din Italia se consideră capitale ale muzicii (Milano), ale artelor plastice (Florenţa), ale teatrului (Verona), ale cinematografiei (Veneţia), oraşul Tieste este considerat Oraşul Poeziei.
Anual, în acest oraş de pe ţărmul Mării Adriatice, se desfăşoară Festivalul Internaţional de Poezie, cel mai important din Europa, cum le place organizatorilor să afirme.
Şi nu întâmplător.
În acest oraş au locuit şi au scris în diverse perioade mari scriitori. Unul dintre ei e Umberto Saba (1883-1957), canţonierul poeziei italiene, cel care i-a dedicat poeme nemuritoare:
Trieste are o graţie fragilă,
de-ţi place,
e ca un ştrengar necioplit şi
lacom,
cu ochi albaştri
şi mâini prea mari
pentru a dărui o floare,
ca o dragoste
cu gelozie.
Tot aici, în castelul de la Duino, a creat Rainer Maria Rilke (1875-1926), personalitate singulară a literaturii germane:
Cum să-mi stăpânesc sufletul
acesta – cum
să nu se atingă de-al tău?
Un alt mare poet care şi-a legat numele de acest oraş e Srečko Kosovel (1904-1926), clasic al literaturii slovene, care a scris mai multe poeme dedicate acestui oraş „trist” (în slovenă Trieste se ortografiază fără de vocale: Trst)
Inima oraşului Trieste
e bolnavă de frumuseţe…
Tot aici au locuit mai multă vreme scriitorul irlandez de limbă engleză James Joyce (1882-1941), autor al celebrului roman Ulysse, dar şi al unor cărţi de poeme – Muzica de cameră şi Poeme de doi bani – care sintetizează tradiţia cântecului elisabethan, Italo Svevo (1861-1928), care a scris în acest oraş romanul Conştiinţa lui Zeno, Paul Valéry (1871-1945), adeptul „poeziei pure”, ş.a.
Numele lor le poartă străzi, parcuri, pieţe, librării, şcoli, cafenele, farmacii…
În Trieste există un cult pentru poezie.
O auzi peste tot. O întâlneşti peste tot.
Panouri mari care conţin fragmente de poezii le vezi pretutindeni.
Am fost surprins în zileleFestivalului să mă întâlnesc la Trieste în una dintre pieţe cu poetul Umberto Saba, iar în o alta – la un capăt de pod – cu James Joyce, dar de fapt cu statuile lor, montate fără de soclu în locurile cele mai aglomerate din Trieste.
Poezia a coborât în mulţime, acesta a fost şi unul dintre laitmotivele festivalului.
În Săptămâna Poeziei, care s-a desfăşurat între 1 şi 7 decembrie, librăriile din oraş au fost deschise până la ora 24.00: intri în ele, te aşezi la una dintre măsuţe, îţi alegi o carte şi poţi să o răsfoieşti, să o citeşti, pe fundal de muzică şi comandând o cafea, fără să te grăbeşti.
În aceste zile, iubitorii de poezie din toată Italia, cum ne spun organizatorii, dar şi din Slovenia şi Croaţia, ţări învecinate, vin în acest oraş balnear al Italiei ca să… asculte poezii.
Afişe de care e plin oraşul te anunţă unde vor avea loc manifestări ale poeziei, întâlniri cu poeţi, recitaluri ale actorilor, dezbateri pe teme literare ş.a.
Aşa am descoperit în Trieste o importantă diasporă basarabeană.
La toate întâlnirile la care se anunţaseră recitaluri cu prezenţa consângeanului lor –la Sala Antico Caffe San Marco, la Universitatea din Trieste, la Casa Actorului – Studio Tommaseo, la Universitatea Populară – Università Popolare Trieste, la Librăria In der Tat, concetăţenii noştri erau prezenţi.
Aşa am cunoscut-o pe Parascovia Gâjdian-Scaleţchi, născută la Păhărnicenii Orhei, soţia poetului italian Edvino Ugolini.
Aşa i-am cunoscut pe Dorel Puşcaşu din Ungheni, un arhitect şi pictor de talent, pe Silvia Suman din Chişinău, pe Iulia Covalciuc din Soroca şi pe fiica ei Doina, elevă eminentă în clasa a VII-a la Liceul „Petrarca” din Trieste, care a recitat la una dintre manifestări în italiană poemul „Doina, Frunză palidă şi verde…” (Doina. Foglia pallida e verde…”), pe Veronica şi Mihai Tusă de la Ciuciuleni, pe Tatiana Veste din Zaim, Căuşeni, pe Zinovia Pânzaru din Chişinău, pe Irina Ghideraşcu din Hânceşti, pe Igor şi Maria Sandu din Molovata şi pe fiica lor Marina Sandu, elevă în clasa a XIII-a, pe Irina şi Mihai Radu, care au venit la una dintre întâlniri cu fiul lor Radu Radu de doi anişori, să asculte poezii.
Aşa am putut dialoga cu părintele Eusebiu, parohul Bisericii Ortodoxe Române din Trieste, care a oficiat o slujbă de binecuvântare pentru „poezia română de pretutindeni”. Aşa m-am împrietenit şi am făcut schimb de adrese cu familia Iamandi din Paşcani, cu fraţii Dumitrescu din Bucureşti şi cu alţii.
Basarabenii mei au fost prezenţi şi la Casa Actorului, Studio Tommaseo, de pe Via del Monte, 2, considerat un centru cultural al urbei, unde a avut loc lansarea cărţii „Diritto all’ errore” („Dreptul la eroare”), prezentată de poetul italian Gaetano Longo, cu un spectacol de poeme în care s-au produs actorii Francesca Martinelli, Iulian Zhara, Marco Puntin, Matteo Danieli (din Italia), Alen Mešković (Bosnia), Laura Wihlbord (Suedia), Roger Peláez (Spania), una dintre realizările organizatorilor Festivalului fiind invitarea unor recitatori de poezie din mai multe ţări ale lumii.
La încheierea manifestării l-am întrebat pe Roger Peláez, care a recitat „De mult nu l-am visat pe Eminescu” în spaniolă:
– Sunteţi din Spania?
– Nu, mi-a răspuns actorul. Sunt din Catalonia.
Un alt actor, Marco Puntin, a ţinut să facă şi el precizarea:
– Eu nu sunt Putin.
La Università Popolare Trieste, unde au citit poeţi din Trieste care scriu „în dialect” (în Italia există 48 de dialecte distincte unul faţă de celălalt), am vorbit despre literatura care se scrie azi în Republica Moldova. Acolo poeta greacă Maria Talas, vorbind de asonanţele limbii române, a spus că ea „e cântec fără să fie cântată”.
A existat la ediţia din acest an a Festivalului un interes pentru Republica Moldova.
Un exemplu: la 5 decembrie am fost invitat la emisiunea „Trieste in diretta” („Trieste în direct”) cu Umberto Bosazzi, cea mai privită în tot nordul Italiei, unde urma să vorbesc despre Festival.
Dar timp de o oră am răspuns la o singură întrebare: „De ce în Republica Moldova se scrie în limba română?” M-am referit la limba, literatura, cultura, dar cel mai mult la istoria noastră, necunoscută în Italia. Răspunsurile îmi erau pe alocuri completate de Parascovia Gâjdian-Ugolini, care a fost prezentă la emisiune pe post de traducătoare.
La acest festival s-a vorbit mult despre „literatura din Est”, pentru care cultura occidentală are o datorie, cum s-a spus: s-o cunoască şi s-o recupereze.
Primarul oraşului Trieste, dl Roberto Cosolini, a menţionat în acest sens: „Aşteptăm Republica Moldova în Uniunea Europeană cu tot cu poeţi. Poeţii au ajuns primii…”.
Şi nu doar poeţii.
La Teatrul de Operă „G. Verdi” a cântat în sezonul trecut soprana Valentina Naforniţă, tot aici ceva mai înainte a evoluat tenorul Mihai Munteanu.
„Arta este cartea de vizită a popoarelor”. „Politica dezbină – arta uneşte.” Sunt două teze care au fost rostite cel mai des în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie de la Trieste.
S-a vorbit despre faptul că unele ţări s-au dezis de poezie.
Dar, părerea mea este că nu ţările cutare sau cutare s-au dezis de poezie, ci poezia s-a dezis de ele.
Să ne bucurăm că Poezia mai e încă cu noi, că mai ţine la noi, că se simte bine în ţările noastre.
Şi să-i dăm dreptate lui Ienăchiţă Văcărescu care, acum două sute de ani, scrisese:
„Orice neam începe
întâi prin poezie fiinţa de-şi pricepe”.
Grazie, Italia!
Nicolae DABIJA
1-7 decembrie 2014, Trieste
Patrimoniul cultural
Cetăţi
Cetatea Soroca. Unicul monument de istorie si arta medievala moldoveneasca, ce s-a pastrat integral, asa cum a fost conceput de mesterii zidari.
Cetatea Hotin. Cel mai important edificiu din sistemul defensiv al Moldovei medievale, face parte din sirul de cetati, care au stat ca niste pietre de hotar la malul Nistrului.
Cetatea Albă. Cea mai veche cetate de frontiera a Moldovei, situata la limanul Nistrului. Grecii o numeau Levcopilis, dacii - Vidava, romanii - Alba Iulia, genovezii - Moncastro sau Maurocastro, turcii - Akkerman, rusii Belgorod.
Mănăstiri
Mănăstirea Căpriana. Intr-o zona pitoreasca de codru, la 40 km nord-vest de Chisinau, se gaseşteuna dintre cele mai vechi manastiri din Moldova - Capriana (întemeiată în 1429).
Mănăstirea Hâncu. În 1678, intr-o zona de codru, la izvorul rîului Cogîlnic (cca. 55 km vest de Chişinau), marele stolnic Mihail Hancu infiinţeaza, la rugamintea fiicei sale, o manastire de maici.
Mănăstirea "Sfânta Treime", Saharna. Situată la 110 km nord de Chişinau, pe malul drept al rîului Nistru, mănăstirea "Sfînta Treime" de la Saharna este pe bună dreptate considerată printre cele mai mari centre de pelerinaje religioase din Moldova.
 
Vizitatori: 1304526
sus

© 2014 Literatura şi Arta.
Toate Drepturile Rezervate.

Tel. +373 22 21 02 12
Fax +373 22 23 82 17
Email: literaturasiarta_md@yahoo.com

Prima | Ziarul | Patrimoniul cultural | Forul Democrat al Românilor | Contacte | Ultimul număr îl găsiţi aici!
Creat de BRAND.MD