Această sărbătoare, ce a luat naştere din iniţiativa criticilor de teatru şi urma să aibă loc anual la 27 decembrie de ziua actorului, era menită să aducă o rază de bucurie într-o petrecere de zile mari pentru oamenii de teatru din R. Moldova.
E o manifestare preluată după modelul aceleia din România, creată de către Ion Caramitru, un mare actor şi personalitate publică marcantă. Gala premiilor la Bucureşti este întotdeauna un spectacol de mare fast şi grandoare, plin de voie bună şi veselie la care sunt prezenţi cunoscuţi şi apreciaţi oameni de teatru din România(şi nu numai!) şi care e transmis integral la postul TVR.
La buna desfăşurare şi cheltuieli pentru premii îşi aduc contribuţia marile bănci din România(române şi străine), oameni de afaceri, ambasadele multor ţări etc. De exemplu, Marele Premiu pentru cea mai bună piesă a unui autor român este instituit şi înmânat personal de către prinţesa Ana – fiica regelui Mihai. Ca să nu mai vorbim despre maniera elegantă şi ţinuta aristocratică a prezentatorului Ion Caramitru care invită în scenă persoane din diverse ţări pentru înmânarea premiilor şi cu această ocazie dlui îşi asumă şi obligaţia de translator din limbile italiană, franceză şi engleză!
Gala premiilor de la UNITEM, însă, a fost de la bun început o copie palidă a aceleia din Bucureşti şi adeseori marcată de un pronunţat spirit de gaşcă.
Dar cel mai slab şi contestat element al acestei Love Story de la Chişinău a fost şi a rămas componenţa juriului numit după bunul plac al Senatului UNITEM. Cu situaţii caraghioase şi haioase. Bunăoară, Senatul a numit într-un juriu o fostă dansatoare de la Operă care nu cunoaşte nici limba, nici istoria, nici cultura poporului român. În schimb este o adeptă înflăcărată a moldovenismului primitiv!
În acest an Senatul a mers şi mai departe încălcând regulile de etică profesională pe mai multe poziţii.
Să începem cu persoanele numite în juriu – oameni cu toţii simpatici, excelenţi în domeniu pe care-l profesează, dar incapabili să formeze o echipă echilibrată şi dezinteresată: Dumitru Matcovschi, marele nostru poet liric şi dramaturg (preşedinte al juriului), Dina Ghimpu, o bună profesoară la Academia de Arte (coordonator), Pavel Balan, talentat scenograf, Mihai Munteanu, marele nostru cântăreţ de la Opera Naţională, Nicu Scorpan, cunoscut regizor de la TVM, autor de filme documentare despre oamenii de teatru din Moldova.
În ce momente esenţiale au fost încălcate aici normele de etică?
Se ştie că atunci când se purcede la formarea unui juriu în orice domeniu al activităţii publice se ţine cont de gradul de obiectivitate al fiecărei persoane alese. Şi dacă planează cea mai mică umbră de îndoială asupra capacităţii de obiectivitate al uneia din personalităţile propuse în juriu – se renunţă la acea persoană. Or, Senatul UNITEM, precum şi întreaga ţară a Moldovei o ştie că Dumitru Matcovschi are relaţii tensionate cu unele teatre, iar relaţia d-sale cu Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” în termeni militari poate fi definită – stare de război declarat. Fără să vrei îţi vine ideea că această situaţie a fost folosită într-un abil joc de culise a unor persoane care au ţinut cont şi de acea trăsătură de caracter a poetului, care este încăpăţânarea ce nu-i permite să admită că e capabil să greşească vreodată. Până la urmă D-lui îi aparţine decizia să accepte oferta de preşedinte al juriului, nimeni nu l-a forţat să o facă punându-i revolverul la tâmplă...
O altă încălcare – în juriu n-a fost numită o echipă de critici de teatrul cu mare experienţă. După cum n-a fost solicitată nici participarea lor la competiţie. La ce bun? „Avem şi noi faliţii noştri!” – vorba lui Caragiale.
Fiindcă totul era dinainte hotărât în culoarele UNITEM, care a decis să-l evidenţieze pe Pavel Proca, invitat şi premiat la toate competiţiile, şi pe Ion Gheorghe Şvitchi, consilier la UNITEM! Iar la adresarea d-nei Larisa Ungureanu referitoare la participarea criticilor dl Mihai Cocieru, vicepreşedinte al UNITEM, a replicat arogant – „Cine sunteţi, voi criticii? Eu nu am aşa ceva pe lista salariaţilor. Sunteţi nişte nimeni. Ieşiţi afară din cabinetul meu!”
Aşadar angajăm la UNITEM un funcţionar care se crede un rege, iar pe oamenii de creaţie îi consideră drept slugile sale. Sigur, domnul are şi cabinet dotat cu tehnici moderne. Iar criticii n-au decât să stea în stradă fiindcă ei nu au nici loc şi nici persoane doritoare să-i susţină moral şi material în această Uniune de creaţie.
Rezultatul acestei situaţii abil ticluite prin intermediul juriului amintit a fost cel scontat de autorii scenariului. La competiţie n-a fost admis Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” pe motiv că a prezentat spre participare trei spectacole, iar juriului admitea numai două!
Teatrul „Eugen Ionesco” s-a eschivat să participe în mod elegant, invocând un motiv mai mult sau mai puţin plauzibil, precum că nu dispune de scenă proprie deocamdată... Păi în ultimul deceniu tot n-au avut un sediu propriu, dar au avut spectacole de mare rezonanţă!
Teatrul Radiofonic, care a menţinut zeci de ani vie flacăra spiritualităţii noastre şi care este solicitat şi azi, fiindcă teatrele dramatice profesioniste nu efectuează turnee în provincie, a fost şi el exclus din competiţie. Pe motiv că cele trei spectacole propuse nu corespundeau unor criterii de înaltă calitate. Iar faptul că unui operator de sunet din această echipă i-a fost acordat un premiu, aminteşte, iertaţi-mă, situaţia unui os aruncat unui câine flămând.
Elena Maţievschi-Hăbăşescu, membră a UNITEM de la Radio Moldova care are concepute şi imprimate 200 de emisiuni la care au participat mulţi actori, regizori etc., inclusiv dl D. Matcovschi, de asemeni a fost „uitată” de faimosul juriu.
Teatrul „Luceafărul” care a propus atenţiei juriului două spectacole a fost şi el respins pe motiv de proastă calitate...
În concluzie – din competiţie au fost excluse: Teatrul Naţional „M. Eminescu”; Teatrul „E. Ionesco”; Teatrul „Luceafărul”; Teatrul Radiofonic – deci promotorii artei teatrale din Moldova în lume. Şi atunci mă întreb şi vă întreb, stimaţi oameni de teatru, ce rost mai avea această Gală şi ce valori promovează ea? Nu era mai onest să renunţăm în acest an la ea dacă ne displac spectacolele celor mai importante instituţii teatrale şi toate articolele publicate de criticii noştri?
Dar, întrucât cineva (nu se ştie cine anume) a ţinut morţiş ca această manifestare să aibă loc, ea s-a produs. Cu această ocazie ne-au onorat cu prezenţa lor două personalităţi importante: dl Marian Lupu, preşedinte al Parlamentului şi dl Dorin Chirtoacă, primar al capitalei.
Numai că atmosfera din sala rece a teatrului rus de dramă „A.P. Cehov” nu era nici veselă, nici festivă. În zadar strigau de pe scenă prezentatorii Constantin Haret şi Silvia Luca către cei prezenţi să aplaude, să se bucure... În sală domnea o tăcere apăsătoare. Unicii care se simţeau bine în această atmosferă îngheţată erau actorii teatrului rus „A.Cehov” care au venit cu toţii şi erau bine mersi, ca la ei acasă! Cu atât mai mult că Premiul pentru cel mai bun spectacol şi regie a fost acordat pentru „Căsătorie cu de-a sila”  de J. B. Moliere – regie Alexandru Vasilache. Iar pentru cel mai bun rol feminin actriţei Silvia Luca, care a lipsit mai mulţi ani din Chişinău şi a fost angajată la Teatrul rus „A. Cehov” acum o jumătate de an. (Ce zice etica profesională în acest caz?).
Dar culmea acestui trist eveniment s-a produs când a fost invitată distinsa noastră actriţă Eugenia Todoraşcu ca să i se înmâneze un premiu de excelenţă. Ea a vorbit plângând pe scenă că după ani şi ani de activitate în Teatru „Luceafărul” şi „A. P. Cehov” a fost alungată în stradă, deşi se afla în deplină forţă creatoare. A adresat cuvinte de mulţumire unicului om care o apreciază şi a angajat-o – regizorului Iuri Harmelin din Teatrul de pe strada Trandafirilor...
Marele nostru compozitor Eugen Doga, invitat să i se acorde Premiul pentru muzica la spectacolul de balet „Luceafărul”, premiul acordat de un impresar din Anglia, care a văzut anul acesta spectacolul, a urcat nedumerit pe scenă. „Bine, - a zis dlui, - dacă e premiată muzica ce a fost compusă acum 25 de ani, înseamnă că o nouă lucrare compusă de mine recent, va fi apreciată tot după 25 de ani?!”
Multe persoane invitate în scenă ca să anunţe rezultatele  „marii competiţii” sau erau lipsă la apel, sau nu erau în stare să citească conţinutul plicurilor, bâlbâindu-se, şoptind ceva neinteligibil...
O mare nedumerire a trezit şi acordarea a câtorva premii Teatrului „B. P. Haşdeu” din Cahul, o trupă înfiinţată pentru a deservi publicul din sudul R. Moldova. Anume acest colectiv trebuia exclus din competiţie, fiindcă în toţi anii de existenţă nu a efectuat nici un turneu la Chişinău, unde publicul exigent al capitalei şi critica de specialitate ar fi în drept să se pronunţe şi să aprecieze la justa ei valoare activitatea, repertoriul acestui teatru.
Gala premiilor UNITEM – 2007 a fost o tristă sărbătoare... Ce păcat!